Sâmbătă am fost la congresul PNL și am încercat să vă țin la curent cu ce se întâmplă acolo în timp real. Am fost puțin limitat de soluția tehnică pe care am ales-o, așa că revin acum cu impresiile mele mai pe larg.
În primul rând, felicitări Cristi pentru campania #NouaPolitica și mulțumiri PNL pentru deschiderea către bloggeri. Tot la capitolul ăsta, mulțumiri HotNews pentru priză (am blogat până am rămas fără baterie la mobil) și Oana Portase pentru ciocolată 
Nu în ultimul rând, vreau să vă recomand CoverItLive pentru live blogging.
Primul lucru care m-a impresionat a fost că discuțiile dintre delegați chiar erau despre democrație, libertate, doctrine și alte lucruri din astea la care avem impresia că politicienii nu se gândesc. O bilă albă pentru PNL aici.
Congresul a fost o formalitate, lucrurile erau deja stabilite și cunoscute. Dar asta nu prin cine știe ce joc de culise, pur și simplu (și asta nu înțeleg nici bătut) marea majoritate a liberalilor au încredere oarbă în Crin și sunt convinși că el a ridicat scorul partidului și îl va duce mai departe și mai sus. Așa că au cedat șantajului lui Crin “liste sau nu candidez”.
Am văzut mulți dezamăgiți de sistemul de liste propus, mai ales că la un vot uninominal ar fi ieșit aceiași oameni, Crin chiar având o listă beton. În aceste condiții, sistemul de liste a fost o pată neagră care nu era necesară în niciun fel.
Orban cu voinicii lui au candidat pentru a apăra ideea de democrație în partid cu orice risc (unii candidați din lista lui Orban se așteaptă la represalii) și în felul ăsta congresul nu a arătat ca unul PCR cu un singur candidat și un singur curent de opinie. Eu îi felicit pentru această atitudine.
Deși sala era obosită și plictisită în a doua zi de congres, am putut observa din intensitatea aplauzelor trei personalități care se bucură de un respect deosebit în PNL: Călin Popescu-Tăriceanu, Andrei Marga și Mircea Diaconu. Și apropo de Tăriceanu și marea întrebare de ce nu mai candidează, vorbește lumea că fără Bogdan Olteanu a rămas fără mâini și picioare.
Un lucru urât pe care l-am văzut la congres: deși face eforturi enorme pentru a se prezenta la congres Mircea Ionescu-Quitus e tratat cu o lipsă de respect strigătoare la cer. În timpul votului și numărătorii a stat cred ore în șir singur la prezidiu. Se ducea câte un delegat din când în când să facă o poză. Iar la sfârșit a trebuit să se roage cam un sfert de oră de candidați să lase presa și să vină să comunice congresului rezultatele. Eu dacă aș fi Antonescu sau Orban aș intra în pământ de rușine dacă seniorul ar fi nevoit să-mi facă observație de la obraz. Același lucru e valabil pentru cei care erau invitați să ia cuvântul și ei erau pe hol cu televiziunile grămadă.
Domnul Cornea de la FSLI a simțit nevoia să trateze liberalii cu lingușeli: “Vă urez să ajungeţi cât mai repede la guvernare. [...] Vă asigur că noi, cei din învăţământ, vom şti cu cine să votăm în 2012“. Un delegat a reacționat ca pentru el: “Du-te bă dracu că voi nu ne-ați votat niciodată!”
Prezentarea moțiunii lui Antonescu a fost un moment penibil. A durat enorm de mult să citească un text lung pe care îl avea oricum toată lumea, așa că sala a rămas goală, toată lumea era pe hol la mâncat și fumat. S-au întors toți la discursul lui Orban să vadă ce are de spus, dar s-au liniștit când au văzut că nu are nimic.
Din cauza lungimii textului, majoritatea au pierdut esența moțiunii lui Antonescu: sinteza doctrinară. Adică PNL va deveni un fel de PDL, cu curente liberale, conservatoare și creștin-democrate și cu un șef autoritar. Diferența față de PDL mi-a scăpat, probabil tot datorită lungimii textului. Probabil peneliștii sunt mai frumoși și mai deștepți.
Conculzia congresului e că Antonescu și-a asumat 100% obiectivul de a duce partidul peste 30% și la guvernare și va plăti cu funcția dacă nu reușește. Nu-mi dau seama care e răspunderea celor de lângă el, probabil e zero.
Categorii: leacul durerii, personal | Taguri: congres, crin antonescu, ludovic orban, pnl by Lars
4 Comments »
