Cum s-a ratat revoluția bunului simț
Revoluția bunului simț a avut un impact deosebit. Am simțit asta în discuții cu oameni de toate felurile. Se simte nevoia de bun simț în politica românească. Oamenii vor schimbarea și sunt foarte receptivi la un astfel de mesaj. Evident, vorbesc de mesajul lui Crin Antonescu.
Mă veți întreba ce nu a mers. Deși suspectez că știți deja. Dar sunt lucruri care trebuie să fie spuse.
Ca tată încerc să-mi educ copiii în spiritul bunului simț. Să nu fure, să nu mintă, să nu fie violenți, să salute. Dar poate cel mai important: să vorbească frumos.
În urmă cu ceva vreme tata îmi spunea: “Măi, Crin pare un tip deosebit. Dar terbuie să renunțe la discursul dur, la atacuri. Nu-i stă bine deloc.”
Ieri, o rudă de la țară îmi spunea ce concluzie a tras după dezbaterea de vineri: “Hai că m-am convins și cu Antonescu ăsta. E panaramă!”
Vă rog să scuzați limbajul. Asta au văzut oamenii. Dacă revoluția lui Crin nu a prins pe scară largă a fost din cauza exceselor sale de discurs. Care de prea multe ori au ieșit din ceea ce numim un discurs de bun simț.
