Știți bine că nu e nunta nuntă dacă nu o bagă lăutarul p-aia cu “viața este ca o scară, te urcă te și coboară”… sau cum zice.
Mă gândesc că așa 99% cum e el, Băsescu o știe bine. Mă întreb, chiar nu-și dă seama că va veni ziua în care și-o va fura urât? Chiar nu se prinde că a sărit calul?
Da, tot de partidul prezidențial de stânga vorbesc. Și de grupul liberalilor independenți.
Dan Voiculescu (sau cine-i scrie blogul, până nu văd pe viu cum scrie mogulul un articol nu cred) mă provoacă să argumentez de ce ar trebui să-l facem pe Băse sfânt.
În primul rând trebuie să spun că mi se pare o glumă tristă. Pentru că Biserica, sfinţii, preşedintele şi mai ales combinaţia lor nu ar trebui să fie subiect de glumă. Dar sunt şi probabil toţi îşi merită soarta.
Mai trebuie să spun că obsesia asta pentru persoana lui Traian Băsescu nu ne duce nicăieri, ar trebui să o lăsăm mai moale şi să ne vedem de alte lucruri mai constructive.
Dar cum jocu-i joc iar pe mogul eu l-am spurcat la păcatul cibernetic al lepşei, mergem mai departe.
Iau de bune condiţiile de sanctificare pe care le-am găsit aici şi încerc să argumentez.
1. Ortodoxia neîndoielnică
Păi nu botează el păgânii?
2. Moartea martirică pentru dreapta credinţă
Mda, aici avem o problemă, înţeleg că nu putem avea sfinţi în viaţă. Dar dacă interpretăm metaforic această condiţie, suspendarea din mandatul trecut l-ar putea califica.
3. Înfruntarea de suplicii pentru mărturisirea dreptei credinţe
Mai ştiţi ce i-a sărit toată lumea în cap când s-a dat în fapt că ţine cu Steaua când a fost cu Jiji la şpriţ? Sau când frate-său i-a botezat nepoata domnului Mondial?
4. Puterea de a-şi închina viaţa celei mai desăvârşite trăiri morale şi religioase
Băi, omul şi-a făcut biserică în curte! Aia cu morala e posibil să fie greşeală de traducere.
5. Puterea de a săvârşi minuni în viaţă şi după moarte
Iar cu moartea? Tot metaforic interpretând, Băse ar fi în stare să iasă preşedinte şi când nu candidează, prin voturile morţilor. Deci trebuie să mai aşteptăm pentru confirmare.
6. Puterea de a apăra eroic credinţa şi Biserica Ortodoxă
Are putere să facă ce vrea el. Nu zice să şi facă ceva.
Concluzie
Vedeţi cât le-am tras de păr? Băse is overrated!
Am prmit leapșă de la “analist politic” să spun care au fost cei mai aprigi susținători ai lui Băsescu.
Am fost noi, ăștia care l-am votat în 2004 și le-am recomandat atunci și altora (care tot nu l-au votat) să-l voteze că o să fie bine. Și a fost bine, așa că acum l-au votat ăia. 
Al doilea pe listă e Iliescu. Și atât, restul sunt detalii.
Astăzi facem un efort de imaginație inspirat de articolul d-lui Ioan T. Morar, Guvernul Boc-Antonescu.
Să zicem că Ion Iliescu se prindea că nu a avut niciun mandat după noua constituție, arunca o întrebare la Curtea Constituțională și primea permisiunea să candideze din nou. Susținut puternic de comunitatea românească din Moscova, câștiga alegerile.
Cum desemnarea primului ministru este atributul exclusiv al președintelui, după consultări cu partidele politice parlamentare care îi propuneau o majoritate de dreapta PD-L + PNL, Ion Iliescu îl desemna pe Adrian Năstase.
Nemulțumit de numărul insuficient al parlamentarilor care au fugit din PD-L și PNL în grupul independenților susținători ai PSD, Adrian Năstase îi propune lui Traian Băsescu să vină cu el în guvern pe post de vicepremier.
Evident, Traian Băsescu refuză să facă parte dintr-un guvern condus de Adrian Năstase și girat de Ion Iliescu. Așa că Adrian Năstase își face un guvern de mafioți și comuniști siniștri.
Vă întreb, în aceste condiții, ar putea cineva să spună că Traian Băsescu “este co-autorul guvernului [...] co-autor prin neparticipare”?
Este din ce în ce mai clar că vom avea un guvern PD-L + UDMR cu prim-ministru PD-L.
Este probabil că Traian Băsescu este la ultimul mandat de președinte. Nu zic sigur, s-au mai văzut referendumuri.
În această situație PD-L trebuie să înceapă să își pregătească viitorul candidat la președinție iar propunerea de prim-ministru pe care o va face Traian Băsescu poate fi un indiciu în acest sens.
De aceea nu mă aștept să fie un independent și nici unul din mult prea erodații fruntași ai partidului.
Eu mă aștept la o surpriză, adică nu Boc, Videanu sau Blaga. Poate tot Negoiță. Sau, pentru punctaj maxim la impresia artistică, Anca Boagiu.
Hai că avem un nou clișeu: eu îi înțeleg din punct de vedere uman pe cei de la PSD cu contestarea dar în locul lor aș avea grijă, pentru că electoratul este foarte sensibil la lucrurile astea.
Dovada o avem în referendumul de suspendare a președintelui când foarte mulți au votat împotriva suspendării nu din vreo simpatie deosebită pentru Băsescu ci pur și simplu pentru că au crezut că suspendarea nu se justifică. Este și cazul meu.
Revenind în prezent, am auzit mai mulți votanți ai lui Geoană spunând că dacă se repetă alegerile vor vota cu Băsescu. Așa, să-i liniștească!
Am așteptat să văd ceva rezultate mai sigure înainte de a posta. Mă bucur că nu am m-am aruncat la traficul enorm de aseară. Riscam să mă fac de râs, așa cum au făcut prea mulți.
Așadar, pentru următorii cinci ani îl vom avea președinte tot pe Traian Băsescu. Votul de ieri spune niște lucruri interesante. Voi încerca să vă spun ce am înțeles eu.
Românii nu au avut încredere în proiectul Iohannis. De fapt nu au avut încredere în politicienii care îl propuneau. După atâtea alianțe rupte nu au crezut că alianța PSD-PNL poate merge.
Stilul lui Traian Băsescu de a face politică este apreciat de majoritatea românilor. Un președinte activ, încăpățânat, care luptă cu celelalte instituții pentru binele țării. Nu un președinte mediator. Personal nu sunt de acord cu acest tip de președinte, dar de asta avem alegeri, să vedem ce vrea majoritatea. Și am văzut. Putem să țipăm “tiranul” cât vrem. Acest tip de președinte este dorit de majoritate.
Mircea Geoană și-a aruncat șansele în aer mergând la Vântu, apoi neavând o explicație pentru asta. Eticheta de om slab pe care i-a pus-o Băsescu i-a fost fatală. Iar el nu a știut să demonstreze că nu e așa. Așa cum spunea Bogdan Ciuclaru azi dimineață la Guerilla, Geoană putea fi susținut de însuși Traian Băsescu și nu lua mai multe voturi.
Ura viscerală față de PSD nu s-a stins. Încercările lui Geoană de a se distanța de trecut nu au prins. Era și greu, atâta timp cât din spate zâmbeau Iliescu și Năstase.
Toți îl laudă pe Antonescu. Îmi pare rău dragilor, Antonescu a pierdut. Cred cu tărie (sic!) că ar fi avut șanse mai mari în turul 2. Dar numai dacă era cu adevărat în stare să ducă o campanie de bun simț. Excesele sale de discurs numai a bun simț nu au arătat. Am scris despre asta aici, imediat după primul tur.
Ce urmează? Înțeleg că proiectul Iohannis pică. Mă aștept la dezertări din PNL și PSD către PD-L, care vor putea guverna singuri (sau cu UDMR). Este esențial ca PNL să-și continue parcusul bun. Va urma o perioadă grea pentru ei. La PSD urmează lupte crâncene. Dumnezeu cu mila…
Postacii portocalii (cu Zoso și I.T. Morar în frunte) tot așteaptă să vină seara să iasă tinerii din casă să voteze cu Băsescu, ca în 2004.
Nu mai e așa. Tinerii sunt acum împărțiți, nu mai sunt aproape toți cu Băse ca atunci.
Mai e și Crin în ecuație. Mai e și votul anti-Băsescu, care vine tot de la tinerii din urban. Să ne relaxăm, zic!
Nu știu cum puteți vedea așa de clar lucrurile. Mie nu mi se par simple deloc.
Cred că cei obișnuiți cu articolele mele scurte și clare vor vrea să se oprească aici. Urmează să scriu alambicat, așa cum nu am mai făcut-o. Nu știu ce-mi iese. Nu voi trage concluzii, vreau să vă arăt cam ce (nu) văd eu acum.
Acum câțiva ani îl vedeam pe Iliescu disperat strigând “aveți grijă pe mâna cui lăsați partidul”. Ieri, Geoană își punea semnătura pe un document care zice așa:
- Reconcilierea trebuie să se bazeze pe Adevăr şi pe Morala Creştină.
- Combaterea comunismului, ca ideologie totalitară şi practică politică, a fost şi este legitimă şi necesară.
- Revoluţia din decembrie 1989 a fost anti-comunistă, nu numai anti-ceauşistă.
- Vinovăţia nomenclaturii comuniste şi a celor din aparatul represiv, care au făcut posibilă teroarea, este reală şi trebuie recunoscută şi condamnată public.
- Pentru reconcilierea naţională este necesară exprimarea căinţei – din partea celor care au greşit – şi a iertării – din partea celor care au suferit.
Partidul Social Democrat îşi exprimă regretul pentru suferinţele prin care a trecut poporul român în timpul comunismului, şi din cauza violenţelor şi ilegalităţilor din timpul mineriadelor. Ambele partide vor sprijini dezvăluirea adevărului şi înfăptuirea dreptăţii.
Mai citiți odată rândurile de mai sus și puneți-vă două întrebări:
- Cum credeți că le digeră Iliescu?
- Cine se rupe de trecut, PSD sau PNȚ-CD?
Avem nevoie de stânga în România. Și nu văd cum am putea avea o stângă democratică altfel decât prin reformarea PSD-ului. Prin ruperea lui de trecut, care nu e ușor de făcut.
Să-l credem pe Geoană? Nu știu, mie îmi vine greu, mai ales când văd personajele care stau în spatele lui în PSD. Dar tind să merg pe mâna unor oameni în care am încredere. Îi înțeleg și pe cei care nu-l cred. Îi înțeleg și pe cei înverșunați care au ieșit în stradă. Cumva trebuie să facem. Să nu uităm totuși, duminică vom rezolva treaba cu alegeri libere. Și indiferent cine câștigă România va rămâne un stat democratic, membru al NATO și UE. Vom avea un regim mai apropiat de unul prezidențial cu Băsescu și poate un regim mai apropiat de unul parlamentar cu Geoană. Dar democratic. Să nu mai facem comparații aiurea!
Aveau ce căuta la Timișoare de 1 decembrie? Asta vom stabili poate în timp. Dacă ieri ne-au mințit, nu! Dacă au fost sinceri, poate da! Și-au asumat riscuri.
Băsescu ieri nu a dat mâna cu foștii președinți. Constantinescu a trecut peste asta și s-a dus seara la palat. Pe Iliescu nu l-am văzut. Geoană zicea că s-ar duce la palat dacă ar avea timp. Până la urmă nu l-am văzut. Antonescu a zis din start că nu se duce. Oameni diferiți, idei diferite, comportamente diferite. Cum e bine? Nu știu, cine sunt eu să spun?
Avem un film scos de Patriciu cu Băsescu care împinge un copil. Dramă națională. Mie mi se pare irelevant dar îmi este băgat pe gât în fiecare seară pe TV. Deși mie mi-e clar că filmul e scos de Patriciu, distinsul domn zice că și-a amintit de episod din întâmplare cu o seară înainte. Băsescu zice că e trucat. Mie nu mi se pare. De Băsescu scap ușor, nu-l votez. Cum scap de Patriciu? O fi prieten cu Antonescu? Cu Geoană? Cât de mult le influențează deciziile?
Vom avea o liniște suspectă cu Geoană și Antonescu la putere? Antonescu? Liniște? Nu cred…
Am niște unii care mă înjură la fiecare articol. Sunt curios dacă am vorbi la o bere dacă ar face la fel. Știu că am ieșit la bere cu comentatori anonimi. Râdem împreună de situație. Mă amuză când îmi spun că am capul ca o gulie mare. Am 30 de ani și mi se spune asta de la grădiniță. Știu!
V-am pierdut? V-am avertizat!
Cam astea sunt condițiile în care votăm. În ceață. Pe voi, cei care vedeți lucrurile clar, vă invidiez!
Ca să nu ziceți că sunt inconsecvent vă avertizez că-l voi supune și pe Geoană peste 5 ani la același tratament. Deocamdată însă…
Loading ...
