Statul disperat, heirupist și represiv
Găsesc de prost gust obiceiul statului român de a-și teroriza cetățenii, de a-i suspecta de toate cele, de a-i controla peste măsură și de a lua măsuri represive fără a gândi puțin lucrurile înainte.
Să vă zic ce fac zilele astea. Le-a venit lor o idee că mulți pensionari pe caz de boală sunt plecați la muncă în Spania. Așa că vin cu poliția la pensionar acasă și dacă nu-l găsesc aruncă o întrebare prin vecini. Dacă vreo babă se trezește să spună că nu l-a mai văzut de mult timp, pac, pensia blocată.
Acum voi știți că pensionarii noștri se retrag pe la țară vara, fugind de căldurile și traiul scump din oraș. Și mai știți că nu se înghesuie să-și facă mutații de colo-colo, în funcție de anotimp. Mă aștept că știe și poliția asta.
Atunci mă întreb ce rost are să terorizezi oamenii cu astfel de acțiuni? Sau dacă tot le faci, le faci inteligent. Cum pensionarii pe caz de boală se prezintă o dată pe an la verificări li s-ar putea cere atunci un telefon de contact, să-i poți găsi când îi suspectezi că-s plecați în Spania. Nu, ei blochează pensia și așteaptă să vină pensionarul când își găsește contul gol.
Am și eu o întrebare: dacă pensionarul e cu inima și crapă când aude că nu mai are pensie cine-i de vină?
Și încă una: dacă i se trezește cuiva ideea să i se asculte telefonul pensionarului, atunci îi găsește statul numărul, nu?
Și încă una: așa-i că statul nostru nu are o bază de date cu românii ieșiți din țară?
