Entries Tagged as 'personal'

Ieșiri neurbane

Știu că sunteți urbani până în măduva oaselor. Să nu uitați totuși că dincolo de betoane, suficient de aproape însă, încă mai găsiți păduri cu aer curat și mure și apă curată și raci…

Opriți isteria!

Dragilor, v-ați lăsat influențați de televiziunile mogulilor și v-a apucat pe toți isteria. Urlați, înjurați, aruncați vini și verdicte în stânga și-n dreapta.

Știu că avem multe probleme și extrem de grave. Însă rezolvările lor le putem găsi numai cu calm.

A arunca vina pentru nenorocirile care ni se întâmplă pe politicieni, pe doctori, pe Dumnezeu, pe popi, pe șefi, pe oricine altcineva decât pe noi nu va rezolva nimic.

Încercați să fiți atenți la ce se întâmplă în jurul vostru și dacă puteți remedia ceva cu un minim efort nu ezitați să o faceți!

Iar când criticați, nu uitați că scopul vostru e să remediați ce merge prost, nu să-i determinați pe cei criticați să riposteze violent pe moment și să ascundă problemele data viitoare.

Mulțumesc!

Articol culinar

În viața fiecărui bărbat însurat vine inevitabil momentul în care nevasta decide să se ducă la mă-sa și să-l lase să se descurce singur.

Fiind într-un astfel de moment, astăzi gătesc. M-am gândit că poate sunt și alții interesați de rețeta mea secretă, așa că iat-o:

Se alege un pui. Se asomează, se taie, se opărește, se jumoale (da, da, se jumulește, la noi la Vlașca așa se zice), se bucățește, se fierbe, se dă prin pesmet…

… se congelează, se împacheteză și se livrează la chioșcul din colț de unde se cumpără în forma de mai jos:

Se scoate din pungă, se pune în tigaia cu uleiul în care ai prăjit ouă dimineața, se lasă 3-4 minute…

… și se servește în farfurie adâncă (pentru că nu mai ai niciuna plată spălată) asezonat cu Tomi (pentru gust) și pâine (să țină de foame).

Apoi se prepară un șpriț și se vede meciul.

HAI ROMÂNIA!

Licitație

Am scos la licitație pe Okazii.ro bannerul leaderboard din headerul NeneaLars.com. Exclusivitate în luna august.

Nu este o glumă, e un experiment serios pornit de la o glumă a lui Semanticus.

Cu ocazia asta veți vedea ce sume fabuloase scot eu din blog. În plus, aveți ocazia să vă distrați puțin pentru că am promis că voi pune orice banner care nu e ilegal. Este deja o ofertă de un leu de care mi-e frică. :)

Ține minte, te rog, nu e tac’tu!

Un mic sfat de la un nene mai bătrân și mai trecut prin toate cele pentru tinerii care se implică într-un fel sau altul în viața politică:

În orice împrejurare, campanie, discuție cu prietenii, articol pe blog, post pe twitter, apariție la TV, orice, ține minte că șeful mare de la partid pe care îl susții nu e tac’tu (în afara cazului rar în care chiar e).

Acum, dacă nu e tac’tu, gândește-te că nu se face să te înjuri cu prieteni sau necunoscuți pentru el, să garantezi tu pentru ce va face el, pentru verticalitatea, competența sau buna lui credință. Nu se face să te implici emoțional în relația ta cu partidul și șefii lui pentru că nici partidul sau șefii lui nu se implică emoțional în relația cu tine.

De aceea îți spun, tinere activist politic (cu carnet de membru sau fără) să lupți pentru tine și idealurile tale, nu pentru persoanele care sunt acum în fruntea partidului. Prezintă discursul tău, nu al altora!

Și, foarte important, când înjuri un nene online, nu spune mai mult decât i-ai spune dacă s-ar afla în fața ta!

PS. Știu că nu-s bătrân la vârsta din buletin dar le-am făcut pe toate de mic. :)

PS 2. Nu vă apucați să cotrobăiți prin arhiva blogului meu, știu că am făcut toate greșelile de mai sus, nu am nevoie de exemple. Vă spun numai să nu le mai faceți și voi.

Concluziile ședinței de redacție Leacul Durerii

Așa cum am anunțat din vreme, aseară ne-am întâlnit la Le Drakkar într-o ședință de redacție Leacul Durerii. M-am gândit că ar fi o idee să vă povestesc cum e când ne întâlnim noi.

În primul rând vreau să le mulțumesc pentru participare următorilor (în ordinea în care îmi amintesc că au stat la masă): moguleasa mea Irina, Mihnea, Joness, George, Dromichaetes și soția (nu am uitat cum o cheamă dar mă gândesc că poate e secret de redacție), Semanticus, Vera, Irina și Reacționarul. Nu în ultimul rând, îi mulțumim hangiului Andrei care iar a stat după noi până târziu în noapte.

Și acum, concluziile:

  • statul trebuie desființat
  • discriminarea pozitivă e de rahat
  • bancurile porcoase merg cu bere
  • o rețetă gratuită poate costa cinci milioane
  • dacă faci o groapă și găsești oale antice trebuie să scapi de ele repede, să nu mai știe nimeni
  • judecata lui Băsescu e întunecată de durere; nu ne-am pus de acord dacă de cap sau de spate
  • la următoarea ieșire vor fi și parlamentari, să ne băgăm în seamă :) ) (dacă ești parlamentar și ne citești și vrei să bei bere și să spui bancuri porcoase cu noi anunță-ne)
  • btw, telefoanele din agenda mea sunt alea bune, nu alea publice :p
  • nu mai zicem nasoale de UNPR că se supără Vera pe noi :)
  • UNPR nu va participa singur la alegerile viitoare
  • Crin e în concediu
  • toți parlamentarii sunt în concediu
  • securiștii sunt nasoi
  • Rammstein s-au auzit din Herăstrău
  • “toți bugetarii au salarii mai mici în afară de noi, a găsit șeful o soluție”. am auzit asta din mai multe surse și aseară mi-am exprimat opinia că de fapt nu scade niciun salariu de bugetar
  • Onțanu dă haleu gratis la săraci; rămâne primar.
  • vara asta trebuie să mergem la Brașov
  • Vosganian a vândut UFD la PNL; și le-a tras țeapă, că s-au dus numai doi oameni cu el din tot partidul; să vedeți voi când s-or trezi ceilalți! :)
  • un partid al popilor ar rupe tot
  • Biserica și BNR sunt overrated

Mă opresc aici să nu mă apuc să vă spun cum îi plac fiecăruia femeile. Da, am stabilit și asta. :) )

Bun, noi vă așteptăm data viitoare, anunțăm din timp. Asta v-am spus așa, să știți ce pierdeți.

Întâlnire Leacul Durerii

Luni, 5 iulie 2010, ora 20:00, la deja tradiționalul Le Drakkar, Str Franceză nr.6 București, ne intâlnim să vedem dacă berea și vinul au alt gust cu TVA de 24%.

Autoare și autori, cititoare și cititori, vă așteptăm cu drag și vă rugăm să confirmați în comentariile acestui articol.

Un Neanderthal scăpat din beci

Cu ocazia că azi fac 30 și nu mă port ca la 70 îmi dedic următorul cântec. Om serios de 30 de ani mă fac de mâine.

BĂ, ATENȚIE, CONȚINE VERSURI VULGARE!!!!

Poveste de 1 Mai

O poveste adevărată din ciclul “un prost aruncă o piatră în baltă”: :)

Acum multă vreme, cred că prin ’97, eram la mare la Costinești cu un bun prieten, șeful de aici, pe care dacă nu-l doboară criza îl găsiți și la vară cu paintball-ul în stațiunea tineretului (eh, eh, mai știe cineva sintagma? :) ). Era seară, urma să înceapă un megaconcert Generația Pro, noi n-aveam ce face până începea concertul. Se subînțelege că bani de bere nu aveam.

Așa că ne-am apucat să dăm cu pietre în geamandură. Era seară, nu prea se vedea, dar ne umpleam timpul. Scena concertului era lângă lac pe plajă iar noi eram în spatele băieților cu luminile, lângă mare. Cum și respectivii băieți de la lumini se plictiseau, au zis să ne dea o mână de ajutor: au pus reflectoarele pe geamandură. Evident, în 2 minute s-a umplut de gură-cască: se uitau cum dăm noi cu pietre în geamandură.

În 5 minute deja jumătate din gură-cască aruncau și ei cu pietre în geamandură.

În 15 minute erau zeci de copii tubați care aruncau pietre și nimeni nu știa de ce. Deja băieții de la lumini mutau reflectoarele de pe o geamandură pe alta, se lăsa cu urale și aplauze când nimerea câte unul ținta.

În 20 de minute a apărut fratele Vintilă (cel Mare, cred, care e fratele și al lui Tamango) cu un cameraman să ia interviuri, de ce dă lumea cu pietre în geamandură. Nimeni nu știa.

Asta până când a ajuns la noi:

- De ce dați cu pietre în geamandură?

- Să o nimerim!

Eu acum sunt prins cu treburi în oraș, dar voi copiii care mergeți, să vă distrați și pentru mine ca în vremurile bune! Știți voi, ca la 20 de ani, fără griji și fără bani. :)

PS. Am găsit și video de la concert de atunci:

Citim, dar pe cine credem?

Lumea asta liberă în care ne place să credem că trăim ne pune la dispoziţie gugoli de informaţie (alegeţi voi unitatea de măsură).

Citim mult, ascultăm mult, vedem mult. Pe net, la radio, la TV. Cărţi şi ziare din ce în ce mai rar, spre disperarea conservatorilor.

Citim legende vii, citim iluştri necunoscuţi, citim angajaţi ai unor companii celebre, citim şefi ai unor companii celebre, citim politicieni, citim sportivi, citim ingineri care îşi dau cu părerea în domenii care îi depăşesc (e cazul tău acum), citim moguli, citim cântăreţi, citim scriitori şi, de ce nu, programatori fiind, citim cod nedocumentat.

Tu, dragă colegă de la Pandora’s, citeşti biletul soţului sau prietenului care îţi spune că e plecat două zile în delegaţie.

Sunt oameni care spun ce gândesc, sunt oameni care spun ce sunt plătiţi să spună, sunt oameni care spun ce sunt manipulaţi să spună, sunt oameni care mint pur şi simplu din diverse motive, sunt oameni care vorbesc ca să se afle în treabă, sunt oameni de bună credinţă care spun ce gândesc dar aberează din naivitate.

Dar pe cine credem? Care sunt criteriile tale? Tu faci vreun efort să diferenţiezi categoriile de mai sus? Şi când faci împărţirea pe categorii împarţi autorii sau textele? Verifici vreodată argumentele sau te grăbeşti să dai verdictul că textul lui X e credibil sau incredibil? Citeşti regulat criticii celor pe care îi simpatizezi sau citeşti numai ce îţi convine? Sau dacă eşti blogger, le dai importanţă criticilor tăi?

Hai, vreau să vă văd, pe cine credeţi, pe cine nu şi de ce?