Poveste de 1 Mai
O poveste adevărată din ciclul “un prost aruncă o piatră în baltă”: 
Acum multă vreme, cred că prin ’97, eram la mare la Costinești cu un bun prieten, șeful de aici, pe care dacă nu-l doboară criza îl găsiți și la vară cu paintball-ul în stațiunea tineretului (eh, eh, mai știe cineva sintagma? ). Era seară, urma să înceapă un megaconcert Generația Pro, noi n-aveam ce face până începea concertul. Se subînțelege că bani de bere nu aveam.
Așa că ne-am apucat să dăm cu pietre în geamandură. Era seară, nu prea se vedea, dar ne umpleam timpul. Scena concertului era lângă lac pe plajă iar noi eram în spatele băieților cu luminile, lângă mare. Cum și respectivii băieți de la lumini se plictiseau, au zis să ne dea o mână de ajutor: au pus reflectoarele pe geamandură. Evident, în 2 minute s-a umplut de gură-cască: se uitau cum dăm noi cu pietre în geamandură.
În 5 minute deja jumătate din gură-cască aruncau și ei cu pietre în geamandură.
În 15 minute erau zeci de copii tubați care aruncau pietre și nimeni nu știa de ce. Deja băieții de la lumini mutau reflectoarele de pe o geamandură pe alta, se lăsa cu urale și aplauze când nimerea câte unul ținta.
În 20 de minute a apărut fratele Vintilă (cel Mare, cred, care e fratele și al lui Tamango) cu un cameraman să ia interviuri, de ce dă lumea cu pietre în geamandură. Nimeni nu știa.
Asta până când a ajuns la noi:
- De ce dați cu pietre în geamandură?
- Să o nimerim!
Eu acum sunt prins cu treburi în oraș, dar voi copiii care mergeți, să vă distrați și pentru mine ca în vremurile bune! Știți voi, ca la 20 de ani, fără griji și fără bani.
PS. Am găsit și video de la concert de atunci:
