Nu știu cum s-au aliniat ieri astrele că a fost nevastă-mea acasă când au sunat băieții cu sondajul pe fix să întrebe ce se consumă la noi în materie de radio.
Și li s-a explicat frumos că Guerilla e singurul radio din România.
Asta să știți de ce vă iese audiența mai mare tura asta. 
În ultima vreme aproape în fiecare zi văd două ştiri peste care trec repede pentru că au devenit banale.
Sunt ca deschisul uşii. A, aici e uşă, deschidem, mergem mai departe. Ăsta e articolul cu încă trei bolnavi de gripă porcină, mark as read, mergem mai departe. Un parlamentar PSD şi unul PNL au trecut la grupul independenţilor, mark as read, mergem mai departe.
Cum astăzi nu s-a întâmplat nimic spectaculos zic să vorbim niţel de grupul ăsta al independenţilor.
Dacă tot umblăm la legea electorală, propun ca atunci când un parlamentar îşi pierde calitatea de membru al partidului din partea căruia a candidat (fie demisionând, fie fiind demis) să-şi piardă şi calitatea de parlamentar şi să se organizeze alegeri în colegiul lui. Omul să aibă dreptul să candideze şi să decidă alegătorii dacă mai rămâne parlamentar sau nu, dacă au votat omul sau partidul.
Eu unul, ca alegător, mă simt hoţit de dezertările astea. Sunt sigur că şi partidele care au băgat bani în campaniile respectivilor se simt hoţite.
Nu mai fac apel la bun simţ. Nici la al inşilor care pleacă nici la al cel al inşilor care-i primesc. Vreau să văd o lege. Se găseşte un parlamentar să susţină acest mărunţiş printre marile probleme ale naţiunii, Mickey Mouse, marea conferinţă internaţională din Tailanda şi declaraţiile de interese ale ziariştilor?
Problema:
Circa 45.000 de funcţionari publici au intrat, astăzi, în grevă de avertisment. A fost prima acţiune de protest anunţată de sindicate, nemulţumite de tăierile de posturi, dar şi de scăderea veniturilor.
Răspunsul ministrului Vlădescu:
Nu avem posibilitatea să mărim salariile.
Cam așa ne tratează Guvernul, de parcă ne-ar fi câștigat la loz în plic. Fac o mizerie, cresc un impozit, inventează un impozit nou, scad un venit. Dau asigurări că nimeni nu va fi afectat, apoi nuanțează și zic că nu scade salariul (deși omului îi scade venitul simțitor) sau că cei care au închis prăvăliile din cauza impozitelor lor erau oricum evazioniști.
Tu-i întrebi de ceva concret, ei o dau în diverse și ajung până la urmă inevitabil să vorbească de reforma statului, ideal pentru care trebuie să strângem toți cureaua.
Citatele de mai sus sunt un nou exemplu.
Sincer când a fost adus Andrei Gheorghe la finanțe mă așteptam să scăpăm de genul ăsta de mizerii. Măcar să fi avut sânge să fi ieșit să zică “Nu mai avem bă bani, i-am aruncat pe toți în cristelniță, sunteți cei mai proști jucători, vă scădem salariile. La revedere, drum bun!”
Înţeleg că PNL dezbate acum dacă ar trebui să-şi aleagă conducerea nominal sau pe liste care să susţină o moţiune. Sunt argumente şi de-o parte şi de cealaltă. O listă care să susţină o moţiune ar însemna o echipă unită la conducerea partidului cu o direcţie clară. Deci operativitate. Pe de altă parte, candidaturile nominale asigură un grad mai mare de reprezentativitate.
STOP!
Dilema asta sună cunoscut, nu? Avem cam aceeaşi situaţie în Parlament? Avem!
PNL nu vrea vot uninominal pur pentru alegerea parlamentarilor. Au ei o presimţire că ar risca să nu mai intre în Parlament aşa, deci vor un sistem care să asigure reprezentativitate cu riscul de a îngreuna activitatea Parlamentului.
Aici fac o paranteză şi spun că e posibil ca un vot uninominal pur (mai ales în două tururi, dar chiar şi cu primul clasat câştigător) să-i forţeze să prezinte candidaţi de o calitate mai bună şi în final să le aducă nu pieirea ci un scor decent şi parlamentari mai buni.
Exerciţiu de ipocrizie acum. Ce vor face în ograda lor? Vor merge pe liste pentru a da o direcţie clară partidului cu riscul de a lăsa câteva bisericuţe fără microfon sau vor asigura reprezentativitate cu riscul de a avea şedinţe mai lungi şi mai încinse?
E simplu să deschizi uşa la prăvălie.
Mai complicat e să ai ceva suficient de interesant înăuntru să vrea muşteriii să intre.
Un articol al mogulului Dan Voiculescu mi-a adus aminte de ce-mi spunea mogulul meu la ultima vizită în România.
Mogulul meu s-a născut în locul potrivit, în Belgia. În partea “bună” a Belgiei, în Flandra (eh, au și ei micile lor răutăți). Vine cam o dată pe an la București să bea o bere belgiană cu noi.
În fiecare an vede lucruri noi, lucruri schimbate în bine, lucruri pe care noi le uităm de multe ori. Și îmi spunea exact ce zice Dan Voiculescu: avem o viață extraordinară pentru că trebuie să construim totul din nimic, avem atâtea lucruri de schimbat, de făcut, atâtea oportunități. Și vedem rezultatele destul de repede, ceea ce ne motivează să facem și mai mult.
De prea multe ori ne plângem că nu am primit mai mult de-a gata, dar ne înșelăm. Nu cred că asta ne-ar fi făcut mai fericiți. Aici mă gândeam să pun un citat pe post de argument. Dar nu mă pot hotărî, așa că vă dau toată lista. 
The boss îmi spunea exact așa: “Lars, you’re part of the generation that builds the new Romania. It must feel great!”
Cristi de la Rating Politic mă întreabă pentru ce aş mai ieşi în stradă.
Aşa cum stau lucrurile în România acum şi având în vedere direcţia în care ne îndreptăm, nu cred că aş mai ieşi. Nu văd rostul.
Sunt multe lucruri cu care nu sunt de acord, simt de multe ori nevoia să protestez. Dar de ce aş protesta în stradă când pot lua poziţii publice sau când pot suna direct câţiva parlamentari să le spun ce am de spus?
Cred că revoluţia informaţională din ultimii zece ani a făcut ca ieşitul în stradă să nu mai aibă rost într-un stat democratic. Dacă vrei ca cei ai tu de spus să ajungă la un număr mare de oameni e mai uşor ca niciodată. Dacă vrei să faci lobby pentru ceva, ai instrumentele la dispoziţie.
Cristi zice că ar fi tentat să iasă în stradă pentru taxe. Mult succes! Oamenii ăştia au fost votaţi cu regimul lor de taxare aberant cu tot şi vor putea strânge oricând o contrademonstraţie mai mare. Nu mai rezolvi nimic în stradă. Trebuie atacaţi public cu argumente. Ori se prind că greşesc, ori se prind alegătorii lor şi nu-i mai votează.
Jos Boc, sus Poc nu mai are niciun efect. Doar legitimează nişte unii care se numesc lideri sindicali.
Parlamentarul liberal Cristina-Ancuța Pocora se bucură că în urma unei reclamații pe care a făcut-o la CNA un spot publicitar a fost interzis.
Îi atrag atenția că în lupta pentru apărarea imaginii femeilor la TV a ratat:
Odată pornită, cenzura poate fi dusă foarte departe. De aceea mă gândesc că ar fi bine să ne ferim de ea.
Chiar așa am ajuns? Cenzurăm glumele din reclame?
Dacă parlamentarii vor să facă ceva pentru femei îi invit să se gândească mai degrabă la cele care deszăpezesc stațiile de autobuz cu lopata. De glumițele cu silicoane ne ferim și singuri.
Înțeleg că dl. Preda ar schimba numai sigla partidului, nu și numele și culoarea.
Zice că ar vrea un măr, așa că, în lipsă de subiecte serioase, propun o siglă și un slogan pentru PDL:
Loading ...
