NeneaLars.com

În toată lumea politica înseamnă şi show. Sau pâine şi circ, cum ziceau strămoşii romani şi cum zice contemporanul Mândruţă.

Vedeţi voi, în înţelepciuniea lor romanii au pus pâinea prima chiar şi în această expresie peiorativă folosită pentru a reproşa lipsa de interes a politicienilor pentru problemele mai complexe.

Revenind la zilele şi meleagurile noastre, situaţia e puţin mai complicată dar mult mai gravă. Ni se servesc probleme aparent complexe şi importante pe post de circ şi se uită de pâine.

Fostul partid dictatorial a ţinut alegeri democratice şi îi reproşează partidului care a fost votat pentru că e democratic şi a ajuns la putere cu ajutorul dezertorilor din fostul partid dictatorial că e, aţi ghicit, dictatorial. Partidul care a luptat mereu împotriva dictatorilor tocmai şi-a ales un dictator preşedinte pentru a lupta democratic împotriva dictatorilor din celelalte partide.

Preşedintele dictatorial al partidului democratic şi preşedintele democratic al partidului dictatorial se luptă pentru titlul de lider al opoziţiei. Preşedintele ăl mare, al tuturor românilor, care deşi acuzat de apucături dictatoriale a demonstrat în alegeri că e mai bun decât ceilalţi încearcă la TV să demonstreze că ei mai bun ca ei. În vorbe, în replici acide, în replici şucare, în tratate, în ce vrea el.

Interesant, nu? Complex, subiecte importante, vorbim de dictatori, de democraţie, de Constituţie. Aiurea, circ!

Totuşi, nu am uitat ceva? A, da, pâinea!

Avem nişte probleme pe care le ştim toţi şi recunoaştem că trebuie să le rezolvăm: economie, educaţie, sănătate, transporturi. Au cele trei mari partide câte trei soluţii diferite pentru aceste domenii? NU! Are rost să vorbim de blocaj instituţional pe soluţiile la aceste probleme? NU, blocajul instituţional e pe împărţit ciolanul.

Dacă partidele tot nu au soluţii diferite pentru aceste probleme mă gândesc că i-am putea forţa cumva să le rezolve prin consens, mai ales că de fapt pe ei nu-i interesează. Să lucreze împreună sub presiunea societăţii civile pentru a rezolva probleme punctuale. Cum e asta. Sau asta. Sau asta. Adică pâinea. Şi să le rămână lor circul cu împărţitul ciolanului.

Deci, băi societate civilă, ne mişcăm mai cu talent?

Share on Facebook

Categorii: leacul durerii, politica | Taguri: circ, democrație, dictatura, paine, politicieni, societate civila // 1 Comment »

Azi dimineață a fost ședință a Biroului Politic Central al PNL și acolo s-au luat niște hotărâri. Presei i s-a părut interesantă cea cu excluderea lui Cataramă. Eu sunt curios dacă și cum le-a fost tăiat capul celor care au votat invers la congres.

La PNL pe site nu scrie nimic. Mă întreb de ce-l mai țin, ei chiar cred că sunt oameni care intră zilnic pe www.pnl.ro să vadă poze cu Antonescu?

Așa-mi place PNL-ul lui Crin, democratic și deschis spre societatea civilă, cum nu vă imaginați…

Share on Facebook

Categorii: leacul durerii, politica | Taguri: bpc, crin antonescu, pnl // 7 Comments »

Dacă la Congresul PNL mai mult ne-am autoinvitat, la Gala Premiilor TNL invitația vine de bună voie și nesilită de nimeni.

Așadar:

Stimati prieteni ai Tineretului National Liberal si ai democratiei, va asteptam pe data de 27 martie, de la orele 17, la Palatul Parlamentului pt. a asista la Gala Premiilor TNL. Sa speram ca vremea o sa tina cu noi si de data asta nu o sa trebuiasca sa mai amanam evenimentul.

Dragi prieteni blogosferici, dupa ce o parte din voi au asistat la Congresul PNL si speram noi ca nu s-au plictisit prea tare, vrem sa organizam la gala o masa a bloggerilor la care sa poposeasca si diverse personalitati pe care voi sa le puteti cunoaste si sa ii puteti intervieva.

Asteptam confirmarile voastre la invitatie si bineinteles, sa ne spuneti pe cine vreti sa cunoasteti dintre personalitatile liberale.

Alexandru Marin

Eu am șanse mari să fiu plecat în acel week-end, însă vă încurajez să mergeți, să faceți poze și să raportați ce vedeți.

Puteți confirma participarea la Cristina Pocora pe blog.

PS1. Nu trebuie să fiți liberali (cu atât mai puțin peneliști) pentru a merge. Să fiți bloggeri.

PS2. Așteptăm și celelalte partide.

Share on Facebook

Categorii: leacul durerii, politica | Taguri: #NouaPolitica, gala premiilor tnl // 2 Comments »

Deși sunt într-o dispoziție foarte proastă azi am și motive de bucurie. La vară îi vom vedea la București atât pe Rammstein cât și pe Metallica, adică fix trupele mele preferate.

Iar săptămâna viitoare îi văd pe Rammstein și la Belgrad.

Până atunci, Frühling in Paris de la Rammstein și Suicide & Redemption de la Metallica. Be there or be square!

Share on Facebook

Categorii: muzica buna | Taguri: belgrad, bucuresti, Metallica, rammstein // 4 Comments »

Săriți că e ofertă specială de Paște!

Îmi ofer serviciile de programator senior pentru un salariu de numai 100 de EURO pe lună! *

*) Condiția eliminatorie a acestei promoții este să semnăm un contract prin care să vă angajați că îmi plătiți în fiecare lună un bonus de minim 3000 EURO.

Băi, mor pe reclamele la mașini care arată prețul din care scad trei mașini casate. Nu mai pot, e penibil, nu atât costă mașina aia, pe cine încercați frate să mințiți?

Share on Facebook

Categorii: din putul gandirii | Taguri: job, oferta, programator, programul rabla // 2 Comments »

Am o leapșă pe traseul Dan Voiculescu – Mihai Voicu. Să zic de cine ar fi scris Caragiale azi (care, apropo, nu e bard, dramaturg fiind).

Și zic așa: dacă trăia azi, Caragiale nu scria despre politica de la București, tăcea la Berlin dezgustat. Așa cum chiar făcea acum fix 100 de ani (merci Theophyle că mi-ai dat idee cum să răspund).

Adică, domnilor politicieni, putem face haz până la un punct. Pe care l-ați depășit grav azi în Senat.

Share on Facebook

Categorii: leacul durerii, leapsa, politica | Taguri: berlin, bucuresti, caragiale, dan voiculescu, mihai voicu, senat // Add Comment »

Poate sunt eu mai tânăr și nu înțeleg, dar Senatul nu ar trebui să fie un for al bătrânilor înțelepți?

Cum ar veni, un fel de exemplu pentru noi ăștia tineri și fără minte. Exemplu de moralitate și prestanță și cumpătare și diplomație și diverse alte virtuți.

Și noi ar trebui să fim respectuoși cu ei nu datorită vârstei lor biologice sau părului alb sau lipsei părului ci tocmai datorită acestor virtuți, nu?

Acestea fiind spuse și având în vedere circul de azi din Senatul României, voi, comentatorii mei care le știți pe toate, credeți că dacă le-aș spune acum tuturor senatorilor români “SICTIR, BĂI, JIGODIILOR!” ar fi o impertinență din partea unui tânăr ca mine?

Share on Facebook

Categorii: din putul gandirii, leacul durerii, politica | Taguri: jigodii, moralitate, senat, virtuti // 9 Comments »

Dobro se plânge la Guerilla că atunci când este nevoit să meargă cu RATB merge de obicei fără bilet pentru că nu găsește case de bilete.

Soluția comodă și civilizată pe care o folosesc eu este cardul de transport RATB (da, încă un card, asta e ). Se încarcă aici cu plată cu card online atunci când rămâi fără credit și apoi îl poți folosi oricând atât pe RATB cât și la metrou.

Frumos, nu?

Share on Facebook

Categorii: servicii, trafic | Taguri: card de transport, dob.ro, guerilla, metrorex, ratb // Add Comment »

Îi urez mult succes noului preşedinte al Partidului Conservator, Daniel Constantin, să înţeleagă două lucruri:

1. Nu se pune virgulă între subiect şi predicat.

2. Nu se cenzurează comentariile bloggerilor pentru că ăştia sunt răi şi scriu la ei pe blog .

Share on Facebook

Categorii: leacul durerii, politica | Taguri: daniel constantin, pc // 3 Comments »

Sâmbătă am fost la congresul PNL și am încercat să vă țin la curent cu ce se întâmplă acolo în timp real. Am fost puțin limitat de soluția tehnică pe care am ales-o, așa că revin acum cu impresiile mele mai pe larg.

În primul rând, felicitări Cristi pentru campania #NouaPolitica și mulțumiri PNL pentru deschiderea către bloggeri. Tot la capitolul ăsta, mulțumiri HotNews pentru priză (am blogat până am rămas fără baterie la mobil) și Oana Portase pentru ciocolată Nu în ultimul rând, vreau să vă recomand CoverItLive pentru live blogging.

Primul lucru care m-a impresionat a fost că discuțiile dintre delegați chiar erau despre democrație, libertate, doctrine și alte lucruri din astea la care avem impresia că politicienii nu se gândesc. O bilă albă pentru PNL aici.

Congresul a fost o formalitate, lucrurile erau deja stabilite și cunoscute. Dar asta nu prin cine știe ce joc de culise, pur și simplu (și asta nu înțeleg nici bătut) marea majoritate a liberalilor au încredere oarbă în Crin și sunt convinși că el a ridicat scorul partidului și îl va duce mai departe și mai sus. Așa că au cedat șantajului lui Crin “liste sau nu candidez”.

Am văzut mulți dezamăgiți de sistemul de liste propus, mai ales că la un vot uninominal ar fi ieșit aceiași oameni, Crin chiar având o listă beton. În aceste condiții, sistemul de liste a fost o pată neagră care nu era necesară în niciun fel.

Orban cu voinicii lui au candidat pentru a apăra ideea de democrație în partid cu orice risc (unii candidați din lista lui Orban se așteaptă la represalii) și în felul ăsta congresul nu a arătat ca unul PCR cu un singur candidat și un singur curent de opinie. Eu îi felicit pentru această atitudine.

Deși sala era obosită și plictisită în a doua zi de congres, am putut observa din intensitatea aplauzelor trei personalități care se bucură de un respect deosebit în PNL: Călin Popescu-Tăriceanu, Andrei Marga și Mircea Diaconu. Și apropo de Tăriceanu și marea întrebare de ce nu mai candidează, vorbește lumea că fără Bogdan Olteanu a rămas fără mâini și picioare.

Un lucru urât pe care l-am văzut la congres: deși face eforturi enorme pentru a se prezenta la congres Mircea Ionescu-Quitus e tratat cu o lipsă de respect strigătoare la cer. În timpul votului și numărătorii a stat cred ore în șir singur la prezidiu. Se ducea câte un delegat din când în când să facă o poză. Iar la sfârșit a trebuit să se roage cam un sfert de oră de candidați să lase presa și să vină să comunice congresului rezultatele. Eu dacă aș fi Antonescu sau Orban aș intra în pământ de rușine dacă seniorul ar fi nevoit să-mi facă observație de la obraz. Același lucru e valabil pentru cei care erau invitați să ia cuvântul și ei erau pe hol cu televiziunile grămadă.

Domnul Cornea de la FSLI a simțit nevoia să trateze liberalii cu lingușeli: “Vă urez să ajungeţi cât mai repede la guvernare. [...] Vă asigur că noi, cei din învăţământ, vom şti cu cine să votăm în 2012“. Un delegat a reacționat ca pentru el: “Du-te bă dracu că voi nu ne-ați votat niciodată!”

Prezentarea moțiunii lui Antonescu a fost un moment penibil. A durat enorm de mult să citească un text lung pe care îl avea oricum toată lumea, așa că sala a rămas goală, toată lumea era pe hol la mâncat și fumat. S-au întors toți la discursul lui Orban să vadă ce are de spus, dar s-au liniștit când au văzut că nu are nimic.

Din cauza lungimii textului, majoritatea au pierdut esența moțiunii lui Antonescu: sinteza doctrinară. Adică PNL va deveni un fel de PDL, cu curente liberale, conservatoare și creștin-democrate și cu un șef autoritar. Diferența față de PDL mi-a scăpat, probabil tot datorită lungimii textului. Probabil peneliștii sunt mai frumoși și mai deștepți.

Conculzia congresului e că Antonescu și-a asumat 100% obiectivul de a duce partidul peste 30% și la guvernare și va plăti cu funcția dacă nu reușește. Nu-mi dau seama care e răspunderea celor de lângă el, probabil e zero.

Share on Facebook

Categorii: leacul durerii, personal | Taguri: congres, crin antonescu, ludovic orban, pnl // 4 Comments »